Paradoxul statutului de magistrat

Am intrat in sistemul judiciar cu speranta ca oricat de mare ar fi instabilitatea economica si nesiguranta zilei de maine sau cu atat mai mult in aceste vremuri, justitia si judecatorul pot deveni modele de stabilitate si echilibru intr-o lume aflata in deriva. Evenimentele tulburi din anul ce a trecut ma fac sa ma intreb tot mai des ce se intampla cu justitia, cu statutul nostru de judecator, spre ce ne indreptam? Se pare ca unul din pilonii statului de drept, cel care trebuie sa asigure echilibrul celorlalte sufera o criza profunda.

Incerc sa inteleg de ce se s-a ajuns la o asemenea instabilitate si mai ales ce putem face ca sa ne aparam statutul, profesia si mai ales legea, singura careia trebuie sa ne supunem.

Cine suntem noi judecatorii? Ca natura umana nu diferim de ceilalti, avem chiar obligatia morala si legala de a fi deschisi, lipsiti de prejudecati si de a intelege oamenii si problemele lor. Dincolo insa de omul de zi cu zi care suntem, atunci cand intram in sala de judecata, cand dam o hotarare judecatoreasca care afecteaza viata, libertatea, bunurile persoanelor purtam pe umeri responsabilitatea propriului statut. Adesea suntem atat de implicati in vietile altora, cu privire la care suntem chemati sa decidem, incat uitam total de propria noastra viata.

Ce inseamna statutul nostru de judecator? Inseamna ca mai presus de noi ca oameni exista spiritul si litera legii. Ma uit la biblia pe care o am mereu pe masa si in sala de judecata si ma gandesc la dreptatea lui Dumnezeu, ca la un ideal de care incerc sa ma apropii zi de zi, dar am nevoie de multa smerenie si iubire crestina ca sa inteleg ce e rau si ce e bine. Inteleg ca trebuie sa renunt la mandrie si orgolii, ca sa am sansa de a deveni in timp un judecator deschis spre adevar in sens profund, sa invat sa ascult, ca sa pot intelege.

Deschid apoi Constitutia si observ ca sunt, sau mai degraba se impune sa fiu, parte a unei autoritati, autoritatea judecatoreasca. Mai mult citesc si recitesc incercand sa inteleg cuvintele mari:” Justitia se infaptuieste in numele legii. Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti. JUDECATORII SUNT INDEPENDENTI SI SE SUPUN NUMAI LEGII!”

Adica justitia ca intreg si implicit fiecare particica a ei, fie ca e vorba de judecatorul de la judecatorie sau de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, fiecare judecator e independent si se supune numai legii.

De unde totusi aceasta neliniste, doar principiile crestine nu s-au schimbat, iar Constitutia tarii si-a pastrat si ea principiile fundamentale ce stau in varful piramidei legislative si care trebuie sa fie respectate de orice lege organica sau ordinara. Principiul potrivit caruia judecatorul e independent si se supune numai legii, principiul neretroactivitatii legilor, al libertatii individuale, al nediscriminarii, al libertatii de constiinta si gandire, al dreptului la informare, al dreptului la munca si protectie sociala se regasesc inca in legea fundamentala iar noua ne revine indatorirea de a le face respectate si aplicate in cauzele concrete deduse judecatii.

Dar oare putem sa ne indeplinim aceasta misiune in ziua de azi? Avem legea in maini si ne supunem numai ei, in numele legii dam hotarari care devin irevocabile si astfel se bucura de autoritate de lucru judecat, trebuie executate si nu mai pot fi puse sub semnul intrebarii de nimeni. Judecatorul este o putere in stat tocmai pentru ca este singurul care are dreptul si totodata responsabilitatea de a decide cu caracter irevocabil cum trebuie aplicata legea in cauzele pe care le judeca, sa decida cine a respectat legea si cine a incalcat-o, in ce mod si cu ce efecte si sa reconstituie echilibrul social. Judecatorul trebuie sa readuca echilibrul social prin asigurarea respectarii legilor.

Dar ce se intampla astazi cu legile noastre?

Judecatorul, mai mult decat oricine e interesat de calitatea legii, de constitutionalitatea ei pentru ca legea este instrumentul cu care isi indeplineste misiunea, astfel daca legea e neconstitutionala si decizia sa va fi nedreapta, daca legea este neclara, interpretarea risca sa nu fie unitara, astfel incat oameni aflati in situatii similare vor fi judecati diferit, daca legea nu este efectiva si hotararea sa va fi doar o hartie fara valoare concreta, iar daca cineva poate sa vina intr-o zi si sa  spuna ca hotararile irevocabile nu se pot executa, din diverse motive, atunci tot edificiul e pe cale de a se prabusi.

Putem evada dar nu este suficient sa scapam de sub ruine fugind in pensie, sperand ca ea va ramane la nivelul stabilit, nu e suficient sa plecam in alte profesii parasind corabia ce se scufunda, pentru ca nu vom scapa de cuvintele lui Moise „cel care infaptuieste justitia va trai prin ea”. Nu putem scapa de acest dat pe care trebuie sa ni-l asumam.

A fi judecator, a fi independent si supus numai legii nu e doar o functie, este menirea noastra, e rostul nostru, e crezul nostru.

Trebuie gasite parghii legislative de consultare efectiva a judecatorului cu privire la soarta legilor, parghii care sa ofere siguranta ca o pozitie argumentata a acestora nu va putea fi indepartata decat motivat si legal si nu asa cum se face adesea azi, ignorata cu nonsalanta.

Ma uit in jurul meu si vreau sa cred ca profesia pe care am ales-o mai are resurse, vin generatiile tinere, oameni noi, educati la Institutul National al Magistraturii unde li s-a explicat ca a fi judecator e o responsabilitate care te obliga, vin judecatori  care au acumulat experinta in alte profesii ca avocat, consilier juridic sau asistent universitar cu deschidere si experienta in diferite domenii, raman judecatorii cu experienta acumulata care au misiunea  de a deveni modele pentru cei noi.

Ma gandesc ca am putea porni cu totii o „miscare de rezistenta”, care sa aiba ca finalitate si scop consolidarea statului nostru si readucerea judecatorului acolo unde ii este locul si care sa aiba urmatorul motto: JUDECATORII SUNT INDEPENDENTI SI SE SUPUN NUMAI LEGII!

Demnitatea acestei profesii se castiga greu si se conserva si mai greu, de aceea fiecare gest venit din interiorul sistemului conteaza. Cand am pornit la drum ne-am pus in piept, o mana de proaspeti judecatori si procurori definitivi, o sigla pe care scria: ”Respectati Independenta Justitie”. Din pacate, gestul nostru atat de normal nu a fost prea bine primit, unii preferand sa creada ca suntem manipulati .Stiu ca o sa fie greu dar vreau sa continuam pe acest drum, e vital pentru a putea realiza un act de justiei efectiv si nu o munca de functionar impovarat.

Trebuie sa avem Vointa, Puterea si Responsabilitatea de a interveni atunci cand LEGEA, pe care ne construim intreg edificiul, e periclitata de iresponsabilitate si rea credinta politica, nu pentru noi, ci pentru OMUL a carui o cauza o vom judeca in baza unei asemenea legi.

Lasă un comentariu

Filed under statut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s