CUIELE si ILUZIILE!?

Această pictură de Salvador Dali are la bază o iluzie optică. Dacă te uiţi de aproape vezi o piaţă de sclavi. De departe însă se vede bustul lui Voltaire, cel care spunea că “În general, arta de a guverna constă în capacitatea de a lua cât mai mulţi bani de la o parte de cetăţeni, pentru a o da altora.

Ce legătură au toate acestea cu colapsul financiar în care suntem?Cu cuiele, pe care mai ieri o distinsă şi curajoasă colegă, ne spunea că ni le batem in talpă?

In aparentă niciuna, la fel cum nici magistraţii nu au nici o legătură cu mişcarea sindicală.  Prezenţa lor într-un loc public,  alături de sindicalişti, nu înseamnă o achiesare la revoltă, decât dacă am accepta forţat că întâlnirea în lift între un viitor justiţiabil şi un judecător, ce îi va judeca cauza, în urma unei repartizări aleatorii, înseamnă o poziţie exprimată doar pentru că şi-au spus bună ziua…

Inţeleg perfect însă dilema magistratului responsabil care nu doreşte implicare şi poziţionare, ştiind că mâine e posibil ca toti ceilalţi să-şi caute dreptatea la instanţa la care el este judecătorul “de caz” .Şi atunci cum se va mai uita în ochii omului cu care a şezut la o masă şi i-a ascultat durerea?Şi o va face pentru că nu are de ales!

Şi totuşi cuiele au fost bătute în talpa ficăruia dintre noi şi acum dacă ne uităm mai bine la chipul lui Voltaiere părintele iluminismului francez, promotorul mişcării liberale,cel care spunea “nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a o spun, nu mai vedem decât piaţa de sclavi cu bătrâni şi femei privind uimiţi în jur.De pe o zi pe alta totul s-a prăbuşit, fără semne premonitorii, fără avertismente de genul:”Atenţie cade !”

Acum, când nu sunt bani nici pentru trusoul de nou născuţi şi probabil nici pentru ajutorul de înmormântare, se aşteaptă din partea justiţiei să asigure stabiltate.

Cum să o facă?Ce înseamnă stabilitatea pe care trebuie să o asigure justiţia?

Se aşteaptă de la noi să nu luăm nici o poziţie împotriva crizei care ne afectează direct, să tăcem şi să asigurăm stabilitatea rezolvând dosarele în conformitate cu legea? Cu care lege?Legea nouă?Cu Constituţia?Cu practica CEDO sau CEJ?

Sper din suflet să nu ni se spună într-o bună zi şi cum să le rezolvăm pentru că atunci totul e pierdut.

Da e criză, însăşi justiţia e în criză şi mulţi au contribuit din plin la asta.Sper să strângem rândurile cu toţii şi mă refer aici la instanţe prin adunările generale şi la CSM să facem ceea ce trebuie făcut.Nu e loc pentru lupte interne şi orgolii acum.

Pe lângă munca de zi cu zi din sălile de judecată, pe lângă dosarele pe care trebuie să le soluţionăm cu integritate şi imparţialitate, suntem şi trebuie să înţelegem asta, o putere a statului la care oamenii se uită şi aşteaptă de la ea soluţii.Nu avem dreptul să ne pronunţăm în mod anticipat pe legalitatea măsurilor nici măcar pe constituţionalitatea lor, însă avem tot dreptul şi chiar obligaţia să căutăm şi să găsim soluţii la tot ce ne afectează munca şi profesia.

Da, ne-au bătut cuie în talpă şi doare, le-am scos şi vom umbla aşa schiopătând ceva timp, însă e important să ne revenim cât mai repede să gândim soluţii viabile atât la problemele din sistem cât şi legat de criza financiară pe care noi înşine o traversăm.

De prea mult timp suportăm să ni se arunce pe umeri incompetenţa altora de a soluţiona legal o lipsă acută de personal, de prea mult timp se perpetuează o legislaţie haotică şi inconsecventă, neclară şi contradictorie care ne-a afectat pe toti judecători şi justiţiabili, de prea mult timp avem o procedură rigidă si greoaie care ne impiedică să gestionăm in termen rezonabil un dosar, dar ne obligă să motivăm ca nişte salahori să nu iesim din termen,de prea mult timp suportăm să facem munca celor lipsă şi să soluţionăm tot mai multe dosare spre binele cetaţeanului.

Care bine?Işi poate asuma judecatorul cu mâna pe inimă şi cu conştiinţa curată corectitudinea a zeci de soluţii pronunţate după o şedinţă grea ce se prelungeste până seara sau chiar noaptea? Poate el convinge cu argumente solide şi de bun simţ un justiţiabil cu o hotărâre motivată la 2 noaptea tremurând că ii ies zeci de dosare din termen?Va inţelege oare justitiabilul care şi-a întemeiat cererea pe zeci de pagini şi a umblat ani grei la procese că judecătorul i-a respins acţiunea motivând in trei fraze fără a răspunde la toate durerile sale?Cum să explici unui copil de 11 ani a cărui tată a murit intr-un accident de maşină total nevinovat, că dosarul prin care el cere despăgubiri de la cel vinovat se plimbă de 4 ani pe la parchet si instanţă şi el  nu a primit nici o despagubire, nici măcar o soluţie?Mai trist e că acest copil va creşte cu convingerea că instanţele nu-i pot face dreptate, a aşteptat prea mult.

Sunt solutii la probleme de sistem  dar trebuie legiferate.Medieri obligatorii in cauze simple, proceduri simplificate, administrare de probatoriu prin avocati si intre doua termene, delegarea unor atribuţii pur formale gen înfiinţare de asociaţii de proprietari către grefieri cu studii superioare, competenţe mai bine impărţite între instanţe de grad diferit, mai puţine cauze cu trei grade de jurisdicţie, limitarea casărilor cu trimitere spre rejudecare.E mult mai importantă o administrare eficienta a sistemului şi asigurarea unui echilibru intre judecatorii de la instanţe diferite din ţară, din aceeasi instanta si dintre secţiile aceleiaşi instanţe, decât să ne aşteptăm să ne intre oamenii de-a valma în sistem. Desigur deficitul  e mare, însa asta nu poate justifica nici un fel de rabat de la calitatea profesională şi morală care trebuie să fie cea mai ridicată între magistraţi, pentru că în cazul abdicării de la aceste standarde pentru acoperirea golurilor, efectele sunt fatale atât pentru justiţiabili cât si pentru independenţa şi integritatea justiţiei.

Sunt soluţii şi pentru criza financiară şi ele trebuie tratate şi rezolvate cu consultarea puterii judecătoreşti şi ţinând cont de specificul acestei activităţi şi de importanţa ei.

Cum poţi aştepta ca justiţia să asigure stabilitatea în plină criză a statutului atunci când nu faci nimic să îi consolidezi puterea şi respectul în autoritatea, pe care trebuie să se fundamenteze această putere?Cum să asigure justiţia echilibrul fără să fie consultată  cu privire la problemele proprii de organizare şi finanţare?

Sunt întrebări legate de criza financiară la care nu s-au primit răspunsuri.De exemplu de ce s-a ales reducerea salariilor şi nu a fondului de salarii într-un domeniu care se luptă deja cu un imens deficit şi care îi poate afecta funcţionarea.De ce să nu reduci banii din fondul de salarii alocaţi unor posturi neocupate, bani pe care oricum nu îi ia nimeni, deşi ei s-ar cuvenii judecătorilor care muncesc dublu sau triplu, şi reduci efectiv salariile?De ce nu se readuc banii rezultaţi din taxe de timbru la instanţele care prin munca lor “îi produc” şi se duc la autorităţile locale fără ca acestea să aibă vreo minimă contribuţie în acest sens?De ce nu se fac nişte evaluări clare legate de cât “produc” şi cât consumă efectiv instanţele şi cât “ajutor” au nevoie de la stat, cât consumă aparatul ministerului de justiţie şi mai ales pentru ce şi cât consumă instanţele şi pentru ce?Dacă tot ne raliem la economia asta de piaţă, ale cărei reguli nu ni se pot aplica prin natura funcţiei şi totuşi ni se aplică şi dacă tot se fac comparaţii de-o vreme bună între noi şi ceilaţi bugetari să se compare cât au consumat alte ministere, gen ministerul de finanţe şi pentru ce, de la buger şi cât a revenit din bugetul ministerului de justiţie la instanţe.Şi încă o întrebare de ce s-a respins “Pactul pentru justiţie” care a trecut în unanimitate prin comisii că nici azi un am inteles?E putin ciudat să ignori total prin lipsă de qvorum şi lipsă de explicaţii eforturile justiţiei de a asigura echilibrul între puteri şi acum să te agăţi de ea, ca de o ancoră când vaporul se scufundă. Dar ce am făcut noi să păstrăm integritatea şi puterea acestei puteri a statului pe care ne bazăm acum să ne salveze de haos?

Situaţia e gravă, e foarte gravă şi necesită din partea justiţiei o reacţie.Trebuie să luăm măsuri fără teama de a fi acuzaţi de parţialitate si acte politice.A face politică înseamnă a suţine un partid sau un om politic ceea ce e exclus pentru un judecător.Insă a milita pentru o justiţie mai bună, mai curată, mai eficientă, mai echilibrată, mai bine organizată şi protejată financiar e o obligaţie a magistratului, e o asumare a rolului său social, unul dintre cele mai importante, acela de a asigura respectarea suprematiei legii, singura căreia i se supune iar pentru această supremaţie trebuie să luptăm cu toţii.Da, dacă trebuie judecătorul are obligaţia să meargă în Parlament, la Ministerul de Justiţie sau la Comisia Europeană cu legea în mână şi să ceară tuturor respectarea ei, să propună şi să să ceară soluţii legale şi eficiente în timp de criză generalizată.

Altfel nu asigurăm stabilitatea, nu facem decât să ne uităm la piaţa de sclavi închipuindu-ne că îl vedem pe Voltaiere şi asta nu e justiţie ci doar o  iluzie optică.

Dar eu cred că putem mai mult, putem scoate cuiele acelea din talpă, putem renunţa la iluzii, putem porni onorabil pe un drum ingust, greu dar curat, doar cu cerul înstelat deasupra şi cu legea morală din noi, tinând în mâna legea pe care am jurat să o apărăm mai presus de orice şi oricine.

Avem nevoie de o reacţie unitară, echilibrată şi eficientă, avem nevoie să propunem soluţii de ieşire din criză măcar în ceea ce ne priveşte, deoarece o justiţie aflată în criză nu poate gestiona o criză atât de mare a statului.Nu ne putem baza doar pe “doctoriile” altora gândite fără consultarea noastră deoarece în lipsa unui diagnostic corect ele în loc să ne însănătoşească ne vor agrava starea .Vorba aceluiaşi Voltaiere ” Doctorii prescriu medicamente despre care ştiu foarte puţin ca să vindece boli despre care ştiu şi mai puţin, ale unor fiinţe omeneşti despre care nu ştiu nimic.”

Si pentru că ne cunoaştem mai bine slăbiciunile şi durerile trebuie să propunem soluţii şi să facem în aşa fel ca ele să fie ascultate iar celelalte puteri o vor face dacă doresc cu adevărat o ieşire din criză.

Judecător Loreley Mirea

1 comentariu

Filed under atitudine

One response to “CUIELE si ILUZIILE!?

  1. marinescu irinel

    frumoasa gindire. va felicit. poate ne vom intilni si atunci vom schimba impresii. o seara placuta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s