Vulnerabilitati ale judecatorilor. Viata privata

 

Într-o cauza Company y Diez de Revenga et Lopez Galiacho Perona c Spaniei -2000, Curtea Europeana de Justitie a acceptat si a mentinut argumentatia instantelor nationale spaniole care au considerat ca în fapt exista o încalcare flagranta a dreptului la viata privata si ca dreptul la informare al publicului nu poate fi invocat pentru a justifica aceasta încalcare. Instantele nationale, mai exact Tribunalul Constitutional spaniol a apreciat ca în conformitate cu legislatia interna o ingerinta în dreptul la viata privata poate fi acceptata numai daca exprima adevarul si daca se refera la circumstante de importanta publica. Latura publica nu se întinde si asupra vietii sentimentale a persoanelor publice deci nu exista nici o justificare pentru a furniza publicului informatii ce tin strict de viata privata a persoanei, mai mult este inadmisibil ca aceste relatari sa îmbrace un caracter injurios si ofensator, asa cum s-a întamplat în cauza.

 

Sunt un adept fervent al ideii ca viata privata este acel spatiu intim al individului in care nimeni, dar absolut nimeni nu are voie sa patrunda, daca nu este invitat. Indiferent cine este omul care suscita interesul presei la un moment dat, fie ca este vorba despre persoana publica sau privata, vedeta de cinema sau un om  necunoscut publicului larg, persoana cu functie importanta in Parlament, Guvern, in Justitie sau un  contabil la o societate comerciala, nu se poate dovedi un interes public, legitim, serios si justificat care sa permita publicului larg sa exercite un fel de voyorism pe gaura cheii in spatiul privat, in casa, familia, intimitatea omului ce exercita o profesie, oricare ar fi aceasta.

Un judecator este o fiinta a carui credibilitate se cladeste pe imaginea sa de integritate, independenta si impartialitate. Un justitiabil trebuie sa vina la instanta cu convingerea ca judecatorul este sabia dreptatii, care nu se inclina decat pentru a taia nedreptatea din temelii, intemeindu-se pe litera legii si intelegand spiritul ei. Pentru ca hotararea judecatoreasca sa aiba forta de a convinge omul caruia i se adreseaza ea trebuie sa provita de la un judecator pe care acesta il percepe a fi bun, puternic si drept.De aceea imaginea justitie si a fiecarui judecator este atat de importanta.

Un articol de presa care pune in lumina in mod real sau nu, o vulnerabilitate din viata privata unui judecator ii poate fi ulterior fatala, pentru ca vor exista mereu binevoitori care sa scoata la iveala acele amanunte pentru a-i pata imaginea.

Judecatorii sunt si ei oameni ca toti ceilalti, nu sunt niste roboti perfecti, sufera de boli, de slabiciuni, trec prin crize umane, profesionale sau de cuplu, se casatoresc si divorteaza, adesea doar pentru ca nu mai au timp efectiv pentru familia lor si nu in ultimul rand sunt supusi unor presiuni psihice immense,  care in timp se simt.

Multe din bolile de care ei sufera sunt rezultatul direct al unui ritm de munca infernal si al unui sistem legislativ inconstient, care nu intelege un singur lucru si anume ca nici o lege de accelerare a judecatii nu va putea rezolva lipsa acuta de oameni din sistem, ca mai repede sau mai tarziu faptul ca se judeca pe banda rulanta, contra cronometru, cu termene de motivare pe care daca nu le respecti risti sanctiuni discliplinare, pe care legea le reglementeaza clar, pe scheme de personal injumatatite, va atrage distrugerea fizica si psihica a celor care pun umarul din greu pentru actul de justitie.

Da, uneori judecatorii mai si clacheaza, iar teama de a consulta un psiholog, sau chiar un psihiatru, pentru ca risca ulterior o expunere mediatica, ce atrage decredibilizare, e terifianta si profund injusta.E ca si cum ai stoarce un om pana la ultima picatura de viata iar atunci cand mecanismul s-a defectat, sau da semn de oboseala, te debarasezi de el, lasand omul pe marginea drumului si tot el trebuie sa se simta “vinovat” pentru ca sistemul l-a distrus.

Judecatorii ar trebui sa aiba o siguranta si poate chiar o obligativitate, de a consulta periodic un psiholog, ca un aspect de normalitate, avand in vedere solicitarea neuropsihica la care sunt expusi. Nu este nimeni atat de naiv incat sa creada ca o cauza care vuieste in toata presa despre un influent om politic si care apare relatata in amanunt pe toate posturile TV nu va lasa urme in psihicul unui judecator, poate nu pe moment, dar sigur in timp acel stres acumulat se va revarsa undeva.Dar nu e vorba doar de cauze “cu greutate”, fiecare sedinta de judecata aduce in fata magistratului oameni si problemele lor, cu durere, teama si frunstrare care uneori se revarsa chiar si asupra judecatorului, chiar daca e vorba doar de un divort sau incredintarea minorului, care insa sunt foarte importante pentru cei implicati emotional si a caror viata e pe cale de a se schimba radical.

In egala masura sunt judecatori care si-au sacrificat sau pierdut viata de familie alegand o implicare mult prea serioasa in domeniul profesional.A pune la zid  si a vantura prin presa informatii despre neveste, foste neveste sau si mai grav copiii unor astfel de judecatori este din nou o lovitura sub centura mult prea nedreapta impotriva careia nu se pot apara.

Exista si situatii in care omul judecator are in familie sau in anturajul sau oameni politici sau prieteni vechi din alte domenii de interes, dar acest lucru nu inseama ca el face politica sau afaceri.

Nu putem sa traim sub o cupola de sticla de unde sa iesim doar ca sa judecam dosare cu o puritate exemplara. Trebuie, este chiar obligatoriu, sa traim in mijlocul oamenilor, sa trecem si noi la randul nostru prin incercarile vietii pentru a intelege problemele cu care se confrunta cei ale caror cauze le judecam.

E important sa intelegem ca nu avem voie sa ne atacam unii pe altii in mod gratuit si invocand aspecte ale vietii private care nu au nimic de a face cu felul in care judecam cauzele.Nu este demn, nu este just si face foarte mult rau profesiei noastre si increderii in aceasta.

Este adevarat ca viata privata a judecatorilor nu este zilnic subiect de interes mediatic, ea devine interesanta in general atunci cand judecatorul respectiv are pe rolul sau un dosar cu nume sonore, puternice, percepute a fi influente.Dar un jurnalist, caruia i se serveste pe tava un aspect din viata privata a judecatorului cauzei, aspect ce nu are absolut nici o legatura cu aceasta, trebuie sa se gandeasca foarte bine la efectele pe care le va produce gestul sau si sa se gandeasca cine si in ce scop se foloseste de el si daca merita.

Odata raul facut e greu sa il repari sau sa te aperi.Este adevarat ca CSM are atributii si activitate chiar intensa in apararea reputatiei judecatorilor care au fost balacariti in presa.Dar cine va citi aceste hotarari prin care se admite cererea de aparare a reputatiei, cine mai citeste explicatiile ulteriore, dezmintirile ascunse ulterior la fila 5 intre o reclama la pasta de dinti si o informatie despre vremea in Europa?

Este in interesul nostru, al tuturor, sa avem o magistratura puternica si dreapta, iar slabirea ei din interios, sau din exterior, prin atacuri la viata privata a judecatorului nu fac decat rau atat omului care imbraca roba cat si profesiei pe care acesta o reprezinta.

Transparenta si publicitatea actului de judecata e importanta si e dreptul tuturor cetatenilor, de asemenea judecatorul trebuie sa fie constient ca are o obligatie de rezerva mare in virtutea profesiei pe care o exercita, ca trebuie sa fie un om demn in societate si sa se abtina in public de la orice comportament care i-ar pata nu doar propria imagine dar si pe cea a justitie pe care o reprezinta.Insa judecatorul, ca orice om, are tot dreptul sa isi protejeze viata privata si tot ce tine de spatiul sau intim si daca ne dorim un sistem sanatos cu un judecator curajos si nu terifiat, trebuie sa acceptam cu totii ca sunt locuri in care nu ne este permis sa patrundem daca nu suntem invitati.

6 comentarii

Filed under atitudine

6 responses to “Vulnerabilitati ale judecatorilor. Viata privata

  1. cheregi calin marius

    Absolut apreciabil articolul dvs. si extrem de bine scris mai ales in contextul unei mult prea putine abordari in scris a subiectului tratat. O seara placuta!

  2. M-a impresionat acest articol şi trebuie să recunosc că este un subiect delicat pe care unii nu-l conştientizează, fiindcă trăiesc într-o imagine de om simplu, fără probleme majore, aceşti oameni fiind însetaţi de a cunoaşte problemele altora, abia aşteaptă chiar să găsească un asemenea subiect în presă.
    Pe mine m-a dezamăgit profund sistemul când dl. judecator Costiniu de la Înalta Curte a fost dus, alături de oamenii de afaceri Căşuneanu şi Locic, în cătuşe, tratat ca un infractor periculos, sau un criminal, ceea ce mi s-a părut o pată enorm de mare nu numai pe demnitatea acelui judecător, ci şi pe demnitatea tuturor judecătorilor din ţară. Cine şi când va mai spăla imaginea acelui om care, atât vinovat, cât şi nevinovat, este un om al legii?
    Nu voi scrie prea mult, sunt multe de spus, dar subiectul este foarte bun şi sper să-l citească cât mai mulţi jurnalişti (căci ei duc vorba la cetăţeni)…
    Aici e şi cazul artiştilor… al oamenilor de cultură, oameni consideraţi stâlpi ai moralităţii, şi ei sunt vizaţi în aceeaşi măsură să se protejeze de efectele negative ale presei, uneori. Oamenii au devenit foarte agresivi! Trăim într-o lume agresivă!

  3. www

    Pentru ca va stimez in mod deosebit, atat ca om-judecator-profesor, n-am sa va contrazic (foarte tare) in legatura cu cele expuse in materialul de fata.
    Mi se pare trist faptul ca asemenea consideratii emana de la un magistrat care se bucura de o foarte buna reputatie – morala si profesionala – si nu de la cei care sunt cunoscuti cu „derapaje” morale si profesionale si care culmea, nici nu resimt stress sau o remuscari in legatura cu acestea. Iar din cate va cunosc, nici nu cred ca vreo data sa faceti obiectul materialelor de presa la rubricile „dezvaluiri socante si incendiare”.
    Dar hai sa recunoastem ca magistratii de calibrul Dv-stra sunt raritati, iar povara lipsei de credibilitate sau a vanatorii profesionale pe care o resimtiti pe buna dreptate, este datorata colegilor magistrati a caror probitate morala si pregatire profesionala nu poate fi comentata aici (sa zicem ca din lipsa de spatiu…). Iar practica ma determina sa cred perfect aplicabil proverbul romanesc „Niciodata nu iese fum fara foc”.

    Da… este trist ca Dv-stra resimtiti in activitate stress-uri si va asumati o parte din imaginea negativa a colegilor magistrati. Insa la fel de „triste” ar fi si rezultatele unui examen de Drept Civil – anul I – (exact ceea ce predati) sustinut de o parte dintre colegii Dv-stra. Sau un examen de „Succesiuni” sau „Drepturi reale”…
    La fel de triste sunt si situatiile in care mergi cu clientul la prezentarea de material, iar procurorul cu ochii carpiti de somn si duhnind a bautura iti spune ca-l va trimite in judecata pentru ca asa vrea EL, iar daca insisti cu apararile, te ameninta cu amenda…
    Nu pretinde nimeni „cupole de sticla” in care sa fie inchisi magistratii, dimpotriva, multi ne dorim ca magistratii sa iasa de sub cupola sticlei si a chefurilor salbatice din noaptea anterioara zilei in care ai nesansa sa-i intalnesti.

    Iar cu privire la oamenii cu afaceri sau cei implicati in politica, sa fim seriosi …. stim bine ca un mic sfat si indicarea unui avocat „cu trecere” la instanta rezolva in mare proportie problema cu care se confrunta „vechiul prieten”. Iar consultatiile juridice si sfaturile in legatura cu viitoarele cauze oferite de catre magistrati sunt interzise, nu ? Asta vorbind doar despre forma „light” in care magistratul altereaza calitatea actului de justitie…

    Mi-as permite o intrebare : raportat la numarul magistratilor care au facut obiectul dezvaluirilor de presa (inclusiv sotii, amante, copii si mame vitrege) credeti ca numarul magistratilor care ar trebui exclusi din magistratura pentru motive care tin strict de exercitarea profesiei, este mai mic sau mai mare ? Trist …. nu ?

    Am sa inchei propunandu-va o mica tema de meditatie. Sa presupunem ca Presedintele Obama v-ar numi Ministrul Departamanetului de Justitie al S.U.A. Singura conditie ar fi ca Dv-stra sa aduceti o echipa de 20 de magistrati romani, cu care sa lucrati in permanenta, dar pentru care sa garantati cu profesia, cu averea si libertatea ca nu vor lua mita, ca vor denunta traficul de influenta, ca se vor pregati in permanenta, vor avea o conduita morala corespunzatoare, adica vor fi magistrati in adevaratul sens al cuvantului. Toate acestea timp de 5 ani !!!
    V-ati putea asuma aceasta conditie ?
    … Q.e.d. …

    Cu deosebita stima si consideratie,

    P.S. – in ipoteza in care apreciati comentariul meu ca fiind ofensator sau inadecvat site-ului, va rog sa-l cenzurati si sa nu-i acordati nici macar minima importanta. Poate ca din prea multa consideratie fata de cariera si conduita Dv-stra, am indraznit sa pretind acelasi lucru si colegilor din sistem. Trist …. nu ?

    • Stimate domn sau doamna coleg

      Din pacate nu am reusit sa va identific nici macar genul dar desigur acest lucru nu ma impiedica sa va raspund in felul meu.
      Va multumesc pentru aprecieri, este adevarat ca acest mesaj al meu legat de viata privata a judecatorilor nu viza o vulnerabilitate personala ci a fost declansat de o framantare anterioara, existenta inca in INM, cand am scris un articol pe jurisprudenta CEDO in privinta art.8 raportat la art.10 adica dreptul la viata privata fata in fata cu dreptul la informare si peste acestea s-au suprapus si evenimente recente care vizau expunerea vietii private a altor colegi din tara.
      Articolul meu insa vizeaza o idee de principiu, repectiv respectarea vietii private a oricui atata timp cat nu exista nici un motiv temeinic ca publicul sa afle amanunte picante din spatiul intim al persoanei particulare.Desigur intr-o lume in care tabloidele te educa in stil voyoristic e greu de educat in sens invers, dar e o ideea in care cred si pentru care voi lua pozitie in felul meu.
      In alta ordine de idei legat de pregatirea profesionala a judecatorilor consider ca ea trebuie sa fie continua si permanenta, desigur se uita anumite institutii cu care te intalnesti rar si de aceea ele trebuie mereu reluate cand ne intalnim cu ele.Nimeni nu detine cunoasterea deplina, poate doar Dumnezeu si de aceea trebuie sa ne straduim sa invatam mereu unii de altii, judecatori de la judecatori sau de de la avocat sau de la profesori sau de la oamenii simpli pe care ii intalnim, eu asta incerc in fiecare zi, sa invat cate ceva de la toti oamenii pe care ii intalnim.Nu incerc sa imi examinez colegii niciodata dar daca ei ma intreaba ceva ne straduim impreuna sa clarificam o institutie juridica pentru o interpretare corecta si unitara a legii.Si credeti-ma facem acesta des in sedinte de pregatire profesionala.
      Ati mai vorbit de Obama si oferta lui de a lucra la Departamentul de Justitie SUA.
      Va spun sincer ca imi place mult munca de judecator cu toate greutatile pe care le presupune, a schimba roba de magistrat cu o pozitie impozanta in cadrul executivului ar fi greu de luat si nu ma atrage neaparat.As putea accepta un asemenea rol doar daca as simti ca as putea face in mod concret ceva mai mult pentru generatiile de magistrati de acum si care vin, pentru independenta justitiei.La acest moment insa sunt mult mai aproape de dorinta si puterea de a invata ca magistrat zi de zi decat de a educa si administra eu insami un sistem.
      Ducand insa mai departe idee legat de alegerea unor oameni pentru care sa garantez, desigur e foarte greu si cred sincer ca nu putem aduce garantii nici macar pentru noi insine, darmite pentru altii.De aceea as putea doar recomanda oameni pe care ii cunosc de ani de zile si care mi-au dovedit in tot acest timp ca sunt profesionisti, corecti si de buna credinta, dar nimic mai mult.
      Va simt dezamagit/a, va recomand sa acceptati oamenii asa cum sunt, chiar si pe judecatori, si sa faceti tot ce tine de dvs sa fiti cel mai bun in ceea ce faceti.pana la urma e cel mai important, aprecierile nu vor veni mereu, dar vor veni si fiecare om are un resort intern, putem sa ii spunem bun simt, care nu tine de pregatire profesionala, si care il va ajuta sa intelegea ca are in fata sa un om bun pe care merita sa-l aprecieze.

  4. evacuatorul

    Comentariul semnat „www” suna cam… avocatesc !

    Si parerea mea umila este ca teoria „vulpea care nu ajunge la struguri – striga tare tare : SUNT ACRI” se confirma in cazul „dumneaei” – caci este cu siguranta o „EA” !

    Lasati-o sa latre – caci cu atat ramane !

  5. Pingback: Viata privata a magistratilor « CRISTI DANILEŢ – judecător

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s