Exista motive temeinice pentru revocarea din CSM a lui Adrian Toni Neacsu?

De ce sa-l revocam pe Adi Neascu din CSM?!

E intrebarea care mi-a incoltit in minte din momentul in care am aflat ca 90 de colegi de la Tribunalul Bucurestiau declansat procedura revocarii acestuia.

Pe langa faptul ca procedura revocarii este una greoaie si incercarile similare de pe vremea fostului CSM au ramas fara izbinda, imi pun in modul cel mai serios intrebarea, de ce s-a declansat aceasta procedura impotriva lui Adi Neascu, care au fost motivele temeinice, pentru care o parte din  judecatorii celui mai mare tribunal din tara au simtit ca  Adi Neacsu nu le mai reprezinta interesele?

Din pacate nu mi-a parvenit si nu am vazut publicate motivele care au stat la baza acestei decizii importante.

Dreptul la a cere revocarea unui membru CSM este insa incontestabil iar faptul ca el exista si e exercitat este manifestarea unei democratii sanatoase in sistemul judiciar.

Totusi ma intreb cu seriozitatea unui judecator deprins cu exercitiul deliberarii, ce motiv m-ar determina sa cer revocarea unuia dintre membri care ma reprezinta la nivel de tribunal.

Sunt judecator la unul dintre cele mai incarcate tribunale din tara, aflat chiar pe primul loc in acest an in ceea ce priveste incarcatura pe judecator, deci prin similitudine problemele profesionale ce ma preocupa sunt similare celora ale colegilor care au cerut revocarea.

Este necontestat faptul ca exista o nemultumire in interiorul sistemului judiciar, nemultumire ce se poate exprima punctual si pe care o resimtim cu totii indiferent de instanta in cadrul careia ne desfasuram activitatea.

Unul dintre cele mai importante motive de nemultumire vizeaza recentele modificari si completari ale legii 303/2004 si ale legii 317/2004 aprobate de Guvern, la initiative MJ, care legifereaza o subordonare directa, fara perdea,  a puterii judecatoresti in fata puterii executive, atata timp cat confera posibilitatea cercetarii disciplinare a judecatorilor, prin intermediul inspectiei judiciare, la initiativa MJ, pentru aspecte ce tin de fondul solutiei, eliminand practic importanta si unicitatea controlului judiciar al solutiei si implicit si independenta judecatorului, atata timp cat acesta se poate astepta sa fie oricand luat la intrebari cu privire la modul in care a motivat o solutie, daca exista sau nu o motivare convingatoarea in ochii inspectiei judiciare si nu a instantei de control judiciar.De asemenea inspectia va putea analiza daca s-au utilizat expresii inadecvate in continutul unei hotarari judecatoresti sau daca au fost, sau nu respectate deciziile Curtii Constitutionale, indiferent care, pentru ca textul nu distinge si nu se limiteaza doar la cele ce declara neconstitutionalitatea unei legi, ori deciziile ICCJ in solutionarea recursului in interesul legii.Desigur toate acestea sunt aspecte care tin in mod direct si indubitabil de solutia pe fondul cauzei si singura autoritate in masura sa le verifice este instanta de control judiciar.A permite unui organ disciplinar sa efectueze un asemenea control echivaleaza cu o incalcare flagranta a independentei justitie.

        Desigur ca exista o criza economica acuta la nivelul intregii europene dublata de o criza politica iar presiunea politica asupra puterii judecatoresti se resimte si in alte tari, nu doar inRomania.

        Datoria judecatorului este insa aceea de a lupta cu toate mijloacele pe care le are la indemana pentru a nu permite o asemenea subordonare.

        Apropos mijloace.Ma intreb daca CSM-ul din care face parte si Adi Neascu a facut ceva in acest sens.Raspunsul este da, a facut. Stim cu totii deoarece am dezbatut in Adunarile Generale ale judecatorilor si am fost de acord cu faptul ca proiectul promovat de CSM, respectiv avizul conditionat pe care acesta l-a exprimat este unul corect.Atat instantele cat si CSM au aratat clar si raspincat ca noile litere “s,ş,t, ţ” ale art.99 din Lg.303/2004 aşa cum le propune in proiectul sau aprobat Guvernul aduc o incalcare grava independentei justitiei.

        Din pacate, intr-un mod absolut socant nimeni nu a fost dispus sa asculte niste principii unanim acceptate in toate statele democratice ale Uniunii Europene respectiv faptul ca o componenta esentiala a independentei puterii judecatoresti este aceea ca solutiile pe fond ale instantelor nu pot fi supuse decat controlului jurisdictional.Nu e cazul sa enumeram acum toate actele internationale ce reglementeaza fara echivoc o asemenea indepedenta.Desigur exista şanse ca puterea legiuitoare, respectiv Parlamentul sa inteleaga ca nu poate fi calcata in picioare aceasta independenta castigata si consolidata in timp si ne asteptam ca atat CSM, inclusiv Adi Neacsu, cat si magistratii atat individual cat si prin asociatii profesionale, sa reactioneze ori de cate ori au ocazia pentru apararea independentei statutului pentru a asigura un act de justitie real si nu unul formal.

        Orice act de justitie ce se realizeaza in teroare si cu sabia lui Damocles deasupra capului nu mai este act de justitie.

        Revenind insala AdiNeascu, nu-l pot condamna nici pe el si nici pe altii din CSM pentru acest risc imens ce vine din partea puterii executive insa ma astept sa fie continuata eficient lupta impotriva acestui act normativ.

        Sunt insa si alte dureri ale sistemului judiciar, lucram pe scheme de personal vechi, de foarte mult timp depasite si in lipsa unor mijloace eficiente de solutionare a cauzelor prin buna invoiala, mediere sau pe cale administrativa, fara interventia instantei si in prezenta unor legi neclare, imprevizibile si ineficiente, aprecieri ce apartin in primul rand CEDO in multiple hotarari dar si judecatorilor obligati sa le aplice, nu exista nici o sansa ca volumul de munca sa scada, din contra.

        Largirea schemelor, suplimentarea posturilor si implicit alocarea fondurilor pentru aceasta imensa si esentiala durere a sistemului judiciar depinde de activitatea executivului si a puterii legiuitoare,pentru ca se impune alocarea unor fonduri de Guvern si chiar modificarea unor legi de catre Parlament.Cu atat mai mult cu cat noile coduri vor aglomera munca mai ales la tribunale, astfel incat exista temeiuri suficiente pentru a le suplimenta.

        Cred ca durerea cea mai mare a colegilor mei del a Tribunalul Bucuresti este aceea ca uneori ajung la limita puterilor si, in afara de un control periodic al inspectiei judiciare, care poate pune sub semnul intrebarii eficienta muncii lor, ignorand uneori volumul imens de munca, alt ajutor nu au primit.

        Sa fie CSM-ul de vina?Sa fie Adi Neascu cel care merita sa fie revocat pentru conditiile adesea inumane in care se lucreaza in instantele incarcate din tara?!

        O spun cu toata sinceritatea ca nu cred, problema e mult prea complexa si depinde de prea multi factori iar prezumtia de buna credinta pe care am obligatia sa o aplic oricui, implicit si lui Adi Neascu, ma obliga sa spun, ca in lipsa de probe contrare, nu-l pot acuza pe reprezentantul meu in CSM pentru munca grea si istovitoare de la unele instante.

        E drept ca exista cativa oameni detasati la CSM si la alte institutii tocmai din cadrul instantelor care isi desfasoara cu greutate activitatea in lipsa oamenilor si chiar daca aceste detasari sunt putine,ele sunt resimtite de cei obligati sa faca munca celor detasati.

        Analizand politica noului CSM in aceasta materie observ ca deciziile au fost totusi cantarite si cererile mult mai rar admise decat respinse. Desigur au existat si surprize cand o anumita cerere a fost respinsa  in sectia de judecatori si apoi admisa in plen, ceea ce dovedeste faptul ca problemele nu sunt transate la nivelul CSM iar pozitiile antagonice nu au ajuns inca sa se concilieze, totusi nu este normal ca o solutie ce vizeaza pe judecatori si cu privire la care acestia au ajuns la un numitor comun, sa fie desfiintata prin votul majoritar al procurorilor, al societatii civile si al membrilor de drept.

        Intotdeauna asteptarile sistemului au fost mult mai mari de la cei care au reprezentat latura reformatoare, de la cei trei muschetari sau poate ca sunt patru, ca in romanele lui Dumas, daca insa privim numarul total de membri al CSM intelegem foarte clar ca acestia, doar ei, nu vor avea niciodata majoritate.

        Desigur nu se vor putea scuza la nesfarsit cu probleme de adaptare sau de minoritate, insa mi se pare ca e absolut obligatoriu ca aceleasi exigente de inalta moralitate si profesionalism sa le aveam fata de toti membri CSM, fiecare judecatorie, fiecare parchet sa isi ia periodic la intrebari reprezentantii si sa ii intrebe cum au votat, ce au facut si daca le-au reprezentat interesele.

        Mai mult se pare ca deschiderea mare pe care reformistii au aratat-o in fata presei se resfrange impotriva acestora. Nu e o noutate pentru nimeni ca doar o parte a membrilor CSM sunt sistematic abonati la articole pe teme juridice care le diseca atat activitatea de membru CSM, cat si ceea ce fac in timpul liber.

        Sunt de acord cu aceasta monitorizare care poate si trebuie sa existe mai ales la nivelul vietii publice dar si al vietii private, in masura in care aceasta ar afecta prestigiul profesiei. Nu sunt insa de acord cu exagerarile, cu faptul ca uneori  pretindem ca am fi mai catolici decat papa si nici cu aplicarea unor masuri diferite in situatii similare.Informarea corecta si obiectiva este mult mai importanta si mai valoroasa decat una denaturata si interpretata doar intr-o anumita cheie.Presa insa trebuie sa informeze si poate chiar exagera atata timp cat ramane de buna credinta iar cel care citeste are obligatia sa gandeasca si sa accepte sau nu argumentele ce i se prezinta.

        Am incredere maxima in colegii mei magistrati si le inteleg si le impartasesc supararea.Toti suntem suparati pentru ca puterea politica isi arata tot mai vehement dorinta de a gasi parghii eficiente de subordonare a puterii judecatoresti, pentru ca suntem cocositi de dosare si exista o lipsa acuta de judecatori si personal auxiliar in sistem, pentru ca suntem obligati sa muncim cu legi incoerente si ineficiente in continua schimbare, pentru ca ne confruntam periodic cu declaratii politice care ating grav prestigiul profesiei noastre si demnitatea la care nu putem renunta.Pentru ca in loc sa avem timp suficient sa gandim si sa motivam pe indelete solutii ce afecteaza substantial viata oamenilor noi suntem obligati sa muncim la norma si sa rezolvam cat mai repede multe, prea multe dosare.

        Da si eu am “visat” altceva cand am sustinut valul reformist in noul CSM.Inteleg insa, punand in balanta gravitatea problemei cu ceea ce se poate face efectiv la nivel colectiv cat si individual, ca nu i-as putea acuza acum de rea credinta.

        Recent am avut parte de vizita domnilor Adi Neascu si Mircea Aron del a CSM la o masa rotunda cu colegii mei din cadrul tribunalului. Nu au fost crutati de problemele punctuale expuse mai sus si nici de critici, de felicitari nici nu a putut fi vorba. Le-au suportat cu stoicism si deschidere, au refuzat sa dezvaluie cu demnitate felul in care au votat in anumite situatii delicate pentru ca au inteles ca asumarea trebuie sa fie una colectiva si un vot, care ne-ar fi placut, dar ineficient, e lipsit de valoare in ochii nostri.Am vorbit insa de solutii, de ceea ce credem noi ca trebuie imbunatatit si facut altfel pe viitor.Pe noi ne-au convins ca sunt de buna credinta, ca merita sa le mai dam o sansa, ca revocarea nu e in prezent o solutie.

        Haideti sa presupunem ca il revocam pe Adi Neacsu, desi pana acum, chiar daca am cautat, nu am gasit un motiv esential care sa ma faca sa cred in eficienta acestui gest.Am eliminat desigur motive ipocrite si nerealiste legate de vina exclusiva a lui Adi Neascu pentru nereformarea sistemului, nerevocarea tuturor detasarilor, nedublarea schemelor de personal si nepunerea pe ordinea de zi a CSM a nemultumirii unora legat de chefurile din viata privata a altor membri CSM.Pe acestea le-am eliminat din start pentru ca nu e rezonabil ca Adi Neacsu sa raspunda pentru tot ce au facut sau nu au facut altii.

Privesc omul Adi Neascu, un om echilibrat, cantarit care vorbeste mereu la subiect si caruia nu ii place publicitatea de nici un fel.De fapt nici nu il regasim in tabloide.In ceea ce il priveste pe profesionistul Adi Neacsu am aceeasi imagine de om echilibrat in ale carui declaratii si actiuni m-am regasit pana acum si care nu ne-a socat niciodata in sens negativ,nici macar controversat nu l-am gasit.Un om care se pricepe la cifre, care are capacitatea de a duce o lupta argumentata cu executivul pe teme legate de bugetul instantelor, care crede in programul de normare pe care il sustine si care inca de pe vremea cand era presedinte la Tribunalul Vrancea a sustinut ideea ca un judecator nu poate fi obligat sa participe la birourile electorale si ca e necesar sa existe un acord al acestuia pentru o asemenea activitate.Un judecator pe care nu l-am vazut insa niciodata batandu-se in piept cu ce a facut, un judecator care, ca membru CSM, mai trebuie sa lucreze la capitolul comunicare cu cei pe care ii reprezinta.

        Imi respect colegii dela TribunalulBucurestisi am incredere in ratiunea lor si in realitatea si gravitatea problemelor cu care se confrunta in fiecare zi.Cred ca acest gest e bun ca o atentionare sau un semnal de alarma.Nu cred insa in revocarea lui Adi Neacsu pentru ca am convingerea ca fata de complexitatea problemelor un altul, in locul lui acum, nu ar schimba nimic, mai degraba ne-am miscora sansele de a schimba ceva.Aceasta revocare ar atrage doar o slabire din interior a singurului organism pe care il mai avem si care e abilitat sa ne apere independenta si statutul. Prefer un CSM cu care sa comunic, pe care sa-l trag la raspundere si sa-l critic, determinandu-l sa actioneze mai hotarat si mai eficient in fata presiunilor si a problemelor de tot felul decat un CSM pe care sa incep sa il desfac in bucatele, distrugandu-l in speranta ca va aparea cineva, de undeva care va infaptui minunea si va realiza de pe o zi pe alta, tot ce ei doar au promis si au visat.E periculos acest vis pentru ca e distructiv si intr-un moment atat de vulnerabil e preferabila o critica realista si constructiva si care sa ne apropie treptat de tel in loc sa ne indeparteze de el definitiv.

        Pana la urma revocarea oricarui membru CSM va ramane intotdeauna o optiune la indemana judecatorilor si e bine sa fie asa, insa ea trebuie foarte bine cantarita atat din perspectiva motivelor grave care o determina si mai ales a efectelor ce le produce asupra intregului sistem judiciar iar daca nu avem convingerea clara ca efectul este unul benefic, ci plin de riscuri imprevizibile, atunci e mai intelept sa ne mai gandim, sa cerem explicatii, sa intrebam, sa combatem, sa criticam si abia apoi daca simtim ca drumul e definitiv inchis si omul trimis in CSM nu ne mai reprezinta deloc sa cerem revocarea.

        Va intreb insa cu toata sinceritatea dragi colegi, am strabatut noi acest drum in ceea ce il priveste pe Adi Neascu, e atat de ferma si irevocabila convingerea ca trebuie sa il revocam?!