Justitia intre uz si abuz de drept

In fine, am inteles!E inevitabil! Macar odata in viata fiecare magistrat se confrunta cu o plangere penala pentru abuz in serviciu, o plangere la CSM, un memoriu adresat presedintelui statului in care se releva comportamentul inadecvat al acestuia sau un articol de presa in care se analizeaza pe larg o hotarare inca nemotivata.

Desigur dreptul de petitionare e important iar cainele de paza al democratiei, presa libera trebuie sa fie vigilenta si sa informeze, fiind permise chiar exagerarile.De asemenea actele de coruptie din sistem trebuie eradicate si sanctionate dur, fara mila.

Cu toate acestea ce se intampla atunci cand in loc de a informa presa dezinformeaza? Fie voit, fie din necunostinta de cauza, reda o poveste a unui nemultumit, fara a face o minima verificare a circumstantelor cauzei, fara a verifica sentinta si dosarul cauzei, la care poate avea acces, in baza legii, tocmai pentru a asigura o informare corecta si impartiala.

De fapt nici partea si cu atat mai putin judecatorul care nu are dreptul de a comenta cauzele in curs, si de a-si explica solutiile, nu-i vor oferii adevarul.Oarecum jurnalistul profesionist este asemenea unui judecator, doar ca el pune in balanta hotararea judecatorului si spusele partii care se prezinta la ziar, precum si actele de la dosar.Asa si judecatorul cantareste probele dosarului si afirmatiile probate pentru a da o solutie.Desigur judecatorul este cel care decide insa in aflarea adevarului in cauza cel putin aceeasi raspundere, daca nu uneori mai mare, o au partile si avocatii acestora care au obligatia de a dovedi sustinerile lor, pentru ca orice adevar ce nu e dovedit temeinic si fara urma de tagada, ramane o vorba ce nu poate sta la baza unei hotarari judecatoresti.Exista adevaruri pe care le stie tot satul, nu si judecatorul, caruia nu i le-a dezvaluit nici un martor.

Un jurnalist care scrie un articol de presa doar pe baza unei povesti a unei parti ce a pierdut un proces, fara o ancheta jurnalistica efectiva, fara o baza factuala verificata din cel putin doua surse credibile, este ca un judecator care a citit cererea de chemare in judecata si fara proces, fara probe, fara a intreba macar cealalta parte, a scris pe ea admite cererea, pentru ca povestea omului parea credibila.

Toti purtam responsabilitatea deciziilor noaste, judecatorii pentru fiecare hotarare pronuntata care trebuie data cu maxim profesionalism si buna credinta si fara a pierde acea sete de a afla adevarul si de a ramane impartiali, indiferent cate incercari de impresionare a instantei s-ar face.

Arta ofera un spatiu in care omul se lasa impresionat, teatrul, muzica, filmul, pictura, poezia, ele sunt cele care ne ating sufletul si ne impresioneaza, iar cel care ne-a atins coarda sensibila se poate declara talentat si plin de har, artist de succes.

Oarecum sala de judecata seamana cu o scena pe care avocatii au rolul principal, acela de a “impresiona” instanta, de a o convinge de adevarul partii pe care o reprezinta.Cu toate ca un bun avocat e harazit obligatoriu cu un talent histrionic devenind un bun actor, un bun judecator nu isi poate permite luxul de a se lasa impresionat pana la lacrimi ca un spectator furat de peisaj. Un bun judecator trebuie sa ramana mereu vigilent si obiectiv, obligatoriu impartial, sa verifice cu mare atentie fiecare afirmatie a partilor raportat la probele de la dosar, sa-si cantareasca fiecare vorba sau gest, un fel de Toma necredinciosul care trebuie sa pipaie fiecare rana.Mai mult uneori chiar litera legii contravine cu spiritul ei sau partea care isi sustine infocata dreptatea nu o poate dovedi si atunci solutia legala se da cu inima indoita.

Fiecare sentinta e o sabie ce taie, pentru unii inseamna pierdere si tristete pentru altii castig si bucurie iar justitia umana intemeiata pe legile create de oameni, de parlamentari, legi pe care judecatorii au obligatia de a le pune in aplicare, e foarte departe de justita divina, care are o cu totul alta esenta si semnificatie, unde cel care pierde castiga si cel care intoarce si celalalt obraz e cel bun…In instanta povestile de viata triste devin uneori si mai triste  atunci cand omul din propria sa neglijenta a semnat acte pe care nu le-a citit sau nu are nici o dovada a prejudiciului pe care il reclama.Acesta devine un mare “nedreptatit” si pierzator insa culpa pentru propria neglijenta sau nestiinta e greu de recunoscut.

Toti, indiferent de profesia pe care o exercitam, purtam raspunderea faptelor noastre, in fata propriei constiinte, in primul rand, de care nimeni nu poate fugi dar si in fata autoritatilor care au tot dreptul sa ne ancheteze atunci cand comitem infractiuni sau sa ne sanctioneze atunci cand comitem abateri disciplinare.

Dar unde e limita intre uz si abuz de drept?Unde se termina exercitarea cu buna credinta si in spiritul dreptatii a unor drepturi si unde incepe abuzul si petitionarea cu rea credinta sau din grava neglijenta si mai ales cine raspunde pentru aceste sicane atat de gratuite uneori?

Se vorbeste mult de coruptie in sistem.Dar a avut vreodata cineva curiozitatea sa verifice cate plangeri si sesizari formulate impotriva unor magistrati au fost calificate absolute neintemeiate?A avut cineva curiozitatea sa verifice daca magistratul a intreprins vreo forma de aparare impotriva acestor manifestari abuzive? A incercat el sa-si apere demnitatea si adevarul? Sau a decis ca e mai intelept sa ramana discret, sa nu intre in cursa intinsa, sa taca intelept, sa lase de la el, gandind ca va trece mai repede scandalul ce s-a creat in jurul sau, daca nu riposteaza?

Si totusi cu sau fara reactie toate aceste manifestari directe impotriva magistratilor, si doar cele fara nici un fundament, fac mult rau, nu doar lui ci si prestigiului justitiei si e un rau gratuit care costa statul bani si risipa de energie umana.In final nimeni nu castiga toata lumea pierde timp, sanatate si liniste sufleteasca….

Profesionistii barei care nemultumiti de solutiile instantei apeleaza la presa pentru a mediatiza propria lor versiune, catalogand fara regrete si fara a gandi profund, anumite solutii drept ilegale si injuste, trebuie sa isi asume greutatea vorbelor lor.Se vor intoarce in aceleasi sali de judecata, la aceeasi judecatori ale caror hotarari le-au ponegrit, mai mult vor critica in fata unor judecatori hotararile irevocabile ale altor colegi, stiind ca autoritatea de lucru judecat e o prezumptie irefragrabila ce nu poate fi rasturnata cu nici un fel de mijloc de proba.

Ce vor castiga acesti distinsi colegi?Vor mai lansa o lovitura de imagine, vor slabi autoritatea si imaginea justitiei fara a intelege ca ei insisi au atata nevoie de recunoasterea acesteia, ca profesia lor valoreaza ceva doar daca justitia e respectata si credibila.Cum sa pledezi in fata unei instante cand nu mai crezi in autoritatea ei? Cum sa te ia lumea in serior cand tu insuti subminezi cu vorbe edificiul la baza caruia ti-ai asezat roba?Cum sa creada justitiabilul ca nedreptatea pretinsa se poate repara doar intr-o cale de atac atunci cand primul drum al avocatului duce la ziar, pentru a exercita o presiune mediatica asupra instantelor de control, iar daca subiectul e bun, cu conotatii dramatice exista toate premisele unei “reusite”.Dar ce fel de reusita?Si cu ce mijloace?

Apreciez mult avocatii inteligenti, luptatori si plini de idei, care se dueleaza in argumente si sondeaza tot probatoriul, invocand argumente juridice convingatoare, uneori surprinzatoare. Ridic palaria in fata celor care ma pot convinge de adevarul ascuns in amanunte adesea greu de dovedit, care isi pun sufletul si priceperea in castigarea unui proces, care lupta la bara cu mijloacele pe care legea le ofera, care merg mai departe cu capul sus cand pierd, care pot recunoaste o eroare proprie, care sunt sinceri si in critica instantei dar si cu privire la sansele reale ale clientilor, care sunt profesionisti, fermi si de buna credinta.

Oamenii implicati in proces sunt prea absorbiti de propriul adevar subiect pentru a mai crede altceva.Discutiile la rece ii revolta pentru ca nu le inteleg si nici nu vor sa vada lucrurile altfel si aici e raspunderea avocatilor pentru a-i ajuta sa vada limpede.Se pierd multi bani si timp in procese in care oamenii s-ar putea intelege si cand judecatorul propune partilor in sala sa realizeze o tranzactie sau o mediere o face tocmai pentru ca vede, ca ar fi mult mai bine daca acestia s-ar intelege inteligent si in avantajul lor.

Exista si in justitie, la fel ca in alte profesii erori judiciare, rea credinta si chiar coruptie.Ele trebuie cercetate, dovedite si sanctionate aspru.Exista insa si multa munca, sacrificiu, daruire puse in slujba adevarului cu naturalete si fermitate si ele nu trebuiesc rasplatite cu sicane de tot felul.Simplul fapt ca un asemenea gest nu e sanctionat nu indreptateste pe nimeni sa arunce cu noroi numai pentru ca oricum nu pateste nimic pentru ca adversarul nu-si permite luptele corp la corp in namol.

E mult mai intelept sa dam o sansa justitiei sa ne convinga ca femeia cu ochii legati cu haina zdrentuita cu balanta inclinata si sabia ruginita mai are resurse sa faca dreptate decat sa ne predam haosului si anarhiei.

Inaltele principii morale nu mai sunt la moda azi si totusi in adancul fiecarui om a sclipit macar odata in viata un erou, un om drept si bun si care asemenea lui Socrate a simtit imboldul de a se supune legilor cetatii, chiar daca ele i-au adus moarte, pentru ca altfel, daca le-ar fi negat si ponegrit, ar fi calcat in picioare tot crezul sau de o viata.